Afuriseniile cărților

Scribii medievali își protejau manuscrisele prin blesteme îndreptate contra celor care încercau să le distrugă munca.

a

În Evul Mediu, transcrierea unei cărți era un proces așa de complicat încît putea lua autorului sau copistului ani întregi de muncă meticuloasă.

Aplecați ore în șir asupra mesei de lucru, slab iluminată cel mai adesea,  încercînd să creeze litere și desene cît mai artistice, caligrafii sufereau transformări fizice: le creștea cocoașă, vederea le era afectată, ba chiar se putea ca, în timp, să li se deformeze coastele, rinichii sau alte organe interne.

Ei erau astfel îndreptățiți să caute unele mijloace de protejare a cărților pentru care făceau atîtea sacrificii, iar cea mai eficientă metodă era să-și “orneze” cărțile cu blesteme îndreptate asupra celui care ar fi îndrăznit să le fure sau să le distrugă lucrarea.

Eventualii hoți erau amenințați cu cele mai crunte pedepse, care puteau ajungea pînă la excomunicarea din rîndul bisericii sau la moartea în chinuri. Dacă furai o carte “riscai” să fii străpuns cu o sabie demonică, să rămîi fără mîini, să-ți sară ochii din cap sau să arzi în focul Gheenei.

Aceste mici texte ce conțineau blesteme, lăsate de copiști la începutul sau la sfîrșitul cărții, au fost în general ignorate de către istorici. Nu însă și de către Marc Drogin, un ilustrator de cărți care, în 1983 a întocmit o impresionantă colecție de blesteme, reunite sub titlul: “Anathema! Scriitorii medievali și blestemul cărților”, se arată într-ubn articol publicat de Atlas Obscura.

Drogin a găsit blesteme de autor din diferite perioade istorice, începînd cu Grecia antică și Babilon, pînă la unele cărți din Renaștere. Diversitatea acestora e mare, de la afurisiri simple, cum ar fi Si quis furetur, Anathematis ense necetur” (Cel ce va fura cartea să piară de sabia blestemului), pînă la blesteme complexe care detaliau chinurile la care va fi supus eventualul răufăcator: Cine va îndrăzni să fure această carte să aibă parte de o moarte cruntă. Să-l ardă focul și să cadă la pat bolnav. Să fie tras pe roată și spînzurat. Amin”.

Sau blesteme chiar și mai detaliate, cum ar fi:

Dacă cineva o va fura sau o va împrumuta fără s-o aducă înapoi proprietarului, cartea să se transforme în șarpe și să-l sfîșie pe răufăcător. Să-i paralizeze membrele și să se tăvălească de durere, implorînd clemență pînă cînd îi va dispărea glasul. Fie ca șobolanii cărților să-i mănînce măruntaiele iar cînd, în cele din urmă, sufletul îi va fi luat, să fie mistuit pentru totdeauna în focurile iadului”.

Marc Drogin – care a fost interesat și de tehnicile de caligrafie medievale – a strîns suficient material și pentru un al doilea volum al Anathemei. Însă acesta nu avea să fie publicat pînă acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>