Ars scribendi artificialiter

O expoziție virtuală cu incunabule din colecțiile Bibliotecii Naționale a României

Expoziție virtuală despre tipar și incunabule

Expoziție virtuală despre tipar și incunabule din colecțiile românești

Cea de-a XXIII-a ediții a Zilelor Bibliotecii Naționale a României se desfășoară online, propunând – printre altele – o incursiune în universul documentelor de patrimoniu.

Expoziția virtuală intitulată <<Ars scribendi artificialiter: capodopere din perioada de leagăn a tiparului>> reunește ”cele mai surprinzătoare și mai somptuoase incunabule păstrate la Cabinetul de Bibliofilie al Colecțiilor Speciale”, se arată într-un comunicat(Referent științific este dna Andreea Răsboiu, iar citatele care urmează sunt preluate din acest material informativ).

Epoca din a doua jumătate a veacului al XV-lea, ”este una emblematică pentru perseverența cărturarilor, a artiștilor, a artizanilor, implicit a primilor tipografi, cei care vor practica pentru întâia oară aceea ars scribendi artificialiter (arta de a scrie în mod artificial), după cum a fost denumită, în zorii existenței sale, imprimeria”.

”Arta tiparului a transformat radical producția și circulația cărții, influențând ireversibil mentalitatea, gustul pentru frumos și moda vremii. Prin măiestria tipografilor și a altor truditori ai meșteșugului, a gravorilor, dar și a rubricatorilor sau a miniaturiștilor chemați apoi să înnobileze paginile volumelor prin anluminură, imprimeria a zămislit în așa-numita perioadă incunabulară capodopere care constituie veritabile comori filologice și artistice. Aceste cărți tipărite, potrivit bibliologilor, până la sfârșitul anului 1500 au străbătut veacurile, alcătuind astăzi fondul de aur al oricărei biblioteci”.

Modele de inițiale pictate manual

Modele de inițiale pictate manual

Expoziția, care poate fi văzută aici, oferă informații privind semnificația și prima utilizare a termenului incunabul, detalii legate de specificul, așezarea în pagină și decorurile celor mai vechi tipărituri, aflate atunci sub înrâurirea tradiției manuscriselor medievale.

În expoziție sunt prezentate titluri în editio princeps, ediții prime sau originale, exemplare rarisime, unele chiar unicat în țara noastră. O parte dintre aceste volume provin din colecții precum fondurile Muzeului Al. Saint-Georges, ale Bibliotecii Ion I. C. Brătianu, colecția marelui istoric, diplomat şi bibliofil Constantin Karadja, fondurile Bibliotecii Școlii Române de la Paris, înființate de Nicolae Iorga, colecția Slătineanu ori Al. C. Cantacuzino.

”Dintre valorile bibliofile expuse, menționăm „Liber sextus Decretalium”, culegerea de norme canonice alcătuită din porunca Papei Bonifaciu al VIII-lea, în ediția apărută în 1476, la Mainz, sub marca tipografică a lui Peter Schöffer, principalul ucenic al lui Gutenberg; cel mai vechi incunabul din colecție, apărut în 1471, la Veneția, anume lucrarea lui Plutarch, „Apophthegmata”, în versiunea latină a filozofului şi literatului umanist Francesco Filelfo, datorată germanului Wendelin von Speyer, care, alături de fratele său Johann, se numără printre primii tipografi sosiți în spațiul italian, pentru a introduce tiparul cu litere mobile.

Pagini de tipar, incunabul din 1495

Pagini de tipar, incunabul din 1495

De asemenea, se remarcă prima ediție din „Speculum humanae salvationis”, scoasă de Günther Zainer, la Augsburg; realizările tipografice ale maestrului, Erhard Ratdolt, printre cele dintâi decorate cu letrine xilogravate, remarcabila inovaţie care a înlocuit iniţialele rubricate; lucrările importante ieșite de sub teascurile strălucitului editor-tipograf din Nürnberg, Anton Koberger, precum opera istorică a lui Antoninus Florentinus în editio princeps ori monumentala „Liber Chronicarum”, aparținând eruditului german Hartmann Schedel, operă enciclopedică, înzestrată cu un număr impresionant de xilogravuri.

Alte cărți ilustrate, care s-au bucurat de o deosebită apreciere în epocă, sunt manualul de cosmografie, „Poeticon astronomicon opus” (Veneția, 1482), apoi „Chorea ab eximio macabro”, apărută la Paris, în 1490, ediţia în limba latină a baladei medievale mult mai cunoscute în varianta franceză „Danse Macabre”; o frumoasă ediție venețiană a „Bibliei Malermi” din 1494, avându-l ca editor comercial pe florentinul Lucantonio Giunta; „De claris mulieribus” (Ferarra, 1497), aparținând istoricului și teologului italian Giacomo Filippo Foresti din Bergamo, lucrare realizată după scrierea omonimă a lui Boccaccio și dedicată reginei Ungariei şi a Boemiei, Beatrice de Aragon, soţia regelui Matia Corvin, pentru a menționa doar câteva dintre acestea”.

Biblie din 1483

De interes pot fi și paginile de carte, ”care amintesc de valoarea estetică a codicelor anluminate, unele dintre incunabule având inițiale și chenare pictate manual cu aur și argint, precum și în culori vii obținute din pigmenți naturali.

De asemenea, de mare interes pentru bibliofili sunt legăturile de epocă ale unora dintre volume, diferite modele din piele pe tăblii de lemn, ornamentate, prevăzute cu închizători metalice, caboșoane sau chiar lanț de ancorare (celebrele libri catenati care erau fixate astfel în bibliotecile medievale apusene, pentru a fi protejate împotriva răufăcătorilor), precum și legături din pergament, câteodată file manuscrise, cu text și notație muzicală”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>