Cu Marina Debattista

Cuantică fizică, culoare, cuvinte, cursiv…

Am semnalat deja <<Dejunul unei frunze>>, o carte cu versuri – la prima vedere pentru copii –  pline de muzicalitate, aparent absurde, comice cu măsură, frizînd adesea non-sensul. Iar cum despre autoare, Marina Debattista, am aflat că are preocupări pe cât de variate, pe atât de interesante – fiziciană, ilustratoare, membră a breslei tipografilor – am zis că merită să stăm puțin de vorbă.

Cuvintele Cum

D”Da, <<Dejunul unei frunze>> e o carte în primul rând adresată copiilor, dar e de fapt o invitație la o lectură în comun, îmi place să-mi imaginez un părinte sau un bunic și un copil citind împreună. Ritmurile, rimele, sper să atragă copiii, dar unele asociații de idei sau unele cuvinte mai complicate poate vor amuza adulții, care nu se vor plictisi atunci când vor fi rugați să citească din nou poezia preferată.

Dar nu numai cuvintele sper să spună ceva diferitelor grupuri de vârstă, ci și imaginile: de exemplu, cherubul care pare închis într-un cub – o vizualizare jucăușă a unei noțiuni abstracte: atâtea persoane pe metru pătrat, cum se exprimă adesea densitatea populației unui oraș – e copia unui îngeraș dintr-un tablou de Rafael.

Aș zice că tocmai această asociere dintre jucăuș și seriozitate e ceea ce sper eu să-i atragă adulți și să clădească punți între generații. Cartea a apărut într-un moment în care pandemia ne-a obligat să petrecem mai mult timp alături de copiii noștri de care ne-am putea apropia prin lectura împreună”.

(De la) Cuantică fizică (la) Cuvinte

”Răspunsul foarte scurt la întrebarea cum am ajuns de la fizica cuantică la scrierea de poezii ar fi: dintr-o pură întâmplare. Dar cum știm că nu există întâmplări pure, am să încerc să explic.

E adevărat că am studiat fizica pentru că m-au fascinat paradoxurile ce stau la baza mecanicii cuantice, dar am fost întotdeauna atrasă de nonsens, de joaca cu cuvintele, de asociații inedite de idei. Totul ar fi putut, bineînțeles, să rămână la nivelul unui interes și atât, dar cred că trăind în afara țării am început să fiu atentă la rezonanța cuvintelor limbii materne, la afinitățile dintre ele.

În mod paradoxal, distanța în spațiu a însemnat o apropiere foarte mare de cuvinte, de limbă; am profitat de libertatea (pe care am dobândit-o fiind la distanță) de a folosi cuvintele într-un mod propriu pentru a face din cuvinte niște jucării, pe care le desfaci în bucăți, sau le pui să joace roluri, exact așa cum fac copii mici cu jucăriile lor.

Cu timpul, aceste jocuri (cu cuvintele, mai degrabă, decât de cuvinte) s-au adunat într-o carte pe care am avut șansa s-o public la Editura Frontiera”.

Fragment din ”Perechi”

Fragment din ”Perechi”

Cuvintele Cui

”Îmi aduc aminte cu mare plăcere de toate cărțile citite în copilărie; erau toate, așa zisele cărți clasice pe care copii de astăzi nu le prea gustă (cred): poveștile din seria ”Povești nemuritoare”, cele extrase din mitologia greacă, povestirile fraților Grimm, ale lui Andersen (citeam “Crăiasa zăpezii” pe ascuns la orele de mate),  poveștile din “O mie și una de nopți” în traducerea lui Eusebiu Camillar,  romanele lui Jules Verne etc.

Dar cartea care cred că m-a marcat cel mai mult, deși nu mi-am dat seama de asta decât mult mai târziu, a fost “Cele 12 luni ale visului. Antologia Inocenței”, o carte minunată în care textele și imaginile selectate de Iordan Chimet se întâlneau, se completau, se hârjoneau chiar pe pagină în mod spontan, invitând cititorul să participe într-o aventură misterioasă. Nonsensul, absurdul, bizarul, minunatul, se regăseau în “Antologie”, prin reprezentanți de seamă.

Este o carte care mă fascinează și acum; continui să admir grija, inspirația cu care editorul, Iordan Chimet, a selectat imaginile și textele care ilustrează minunăția lumii așa cum e percepută de ochii inocenți ai copilului”.

1

(De la) Culoare (la) Cursiv

”Până la un moment dat am crezut că voi face pictură; deși am abandonat de mult ideea, am continuat printre picături să desenez și să învăț tehnici noi.

Printr-o întâmplare am învățat linogravura la Union College, un colegiu liberal din SUA unde am predat fizica; printr-o altă întâmplare am ajuns la Oxford unde am făcut un masterat în Publishing. Pentru lucrarea de diplomă mi-am ales ca subiect tipografia futuristă și pentru a înțelege mai bine în ce a constat inovația futuriștilor în domeniul designului de carte, am vrut să învăț tipografie pentru a produce coperta lucrării de diplomă (vezi imaginea de sus).

Lucrarea de diplomă în sine a fost de altfel o carte concepută în stil futurist, cu coperta din plexiglas atașată cu șuruburi; am inserat litere de plumb care se pot mișca – care simbolizau ‘cuvintele în libertate’ ale lui Marinetti (vezi imaginea de mai jos)”.

2

”La Biblioteca Bodleiană din Oxford există o colecție de prese manuale (tiparnițe), unele vechi de două-trei sute de ani, cu care am avut plăcerea să lucrez. Prima carte făcută în întregime de mine, manual, e tipărită la presele din atelierul de tipografie de la Bodleian Library.

Reprezintă traducerea mea a poemului (foarte puțin cunoscut și, din câte știu, netradus în română) lui Lewis Carroll ‘The Hunting of the Snark’. Tipărirea celor 70 de exemplare a durat peste cinci ani, asta pentru că lucram numai în week-end (fragment din prima pagină a volumului, mai jos)”.

s

”Într-un anume sens a fost o perioadă de ucenicie, după care m-am putut înscrie în Breasla Tipografilor din Oxford (Oxford Guild of Printers). În cadrul breslei se organizează, printre altele, și expozitii. Imaginea de mai jos reproduce pagina catalogului expozitiei “A Show of Hands” pe tema “Manicule”, cu contribuția mea la expoziție (vezi ilustrația)”.

n

”În ultima vreme am avut mai puțin timp de lucru la presă, așa că am experimentat cu cărți în forme neobișnuite: ca o cutie de scule ca (prima imagine, mai jos), cărți textile (a doua imagine, mai jos) în care îmbin cusături cu tipar (a treia imagine, mai jos), sau  coperți în care am reciclat o linogravură din cele pe care le am creat pentru cartea ‘La vânătoare de snarci’ (ultima imagine, mai jos).

Chiar și în “Dejunul unei Frunze” s-au strecurat ceva litere si o imagine din foarte modestul meu atelier tipografic improvizat acasă – se pot vedea în ilustrația la “Grădinarul”.

Pe viitor, sper că voi publica o altă carte; va fi despre animale, sau mai bine zis despre numele animalelor; va oferi cititorilor aceeași îmbinare dintre seriozitate și joacă ca și în “Dejunul unei Frunze”. Și, în plus, câteva surprize”.

1

2

35

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>