Într-o vreme dominată de tehnologia digitală, Stepan Cijov se regăsește prin intermediul unui meșteșug vechi.

Stepan Cijov este orice, numai un tehnofob nu. A studiat ingineria software la Universitatea Lomonosov din Moscova, a fost administrator de sistem, a încercat o vreme o afacere pe cont propriu cu ”board games” (care a falimentat între timp), acum este inginer de sistem, blogger pasionat. Însă privirea lui se aprinde cu adevărat mai ales atunci cînd începe să vorbească despre pasiunea sa din lumea analogică, ”reală”: legătoria de carte.

Stepan, cu care am stat de vorbă în ianuarie, la București, este administrator și creator de conținut la Ibookbinding.com, unul dintre cele mai importante site-uri de limbă engleză care furnizează informații și care totodată promovează legătoria de carte.

Cine

Spune despre el, rîzînd, că e”pe un sfert român”și de aceea vine cam o dată pe an la București, unde are ceva rude. ”Bunica mea a studiat la Universitatea din Saratov și acolo l-a întîlnit pe bunicul meu, Nicolae Dinuţ. Amîndoi au venit în România prin anii 1950. Mama mea s-a născut în Uniunea Sovietică, însă și-a petrecut cam jumătate din viață în România. Și ea și-a cunoscut soțul, pe tatăl meu, în timpul studiilor, de data aceasta la Universitatea de Stat din Moscova”.

Cum

Acum vreo zece a vrut să facă un cadou unui prieten și să îi ofere o carte pe care și-o dorea și care trebuia recondiționată. ”Am vrut să fac singur asta, dar cum – evident – nu știam nimic despre legătorie am început să mă documentez. Unde altundeva decît pe internet? Am găsit mai multe tutoriale, așa am învățat cum se face”.

Treptat, treptat se îndrăgostește de legătoria de carte. ”Așadar, am învățat singur, dar la un moment dat am simțit nevoia să capet mai multe cunoștințe din lumea reală. Am lucrat ca ucenic în cea mai mare legătorie din Moscova, dar nu am stat acolo decît cîteva luni. În 2015 am făcut un salt, inclusiv la modul fizic, peste Ocean, și am ajuns în Statele Unite, la US Academy of Bookbinding (bookbindingacademy.org). Aici am stat trei săptămîni și am urmat un curs de ”box making”, cu Peter Geraty și unul de ”French bindery”, cu Don Glaister.

Dincolo de lucrurile importante pe care le-am învățat acolo, am rămas plăcut surprins să văd că și profesorii continuă să învețe, chiar după 20-25 de ani de practică. Eu unul cred că legătoria de carte e o meserie în care înveți continuu”.

Ce

”Eu cred că legătoria de carte e o artă. Desigur, presupune și abilități de tehnică manufacturieră – iar mie asta îmi place, că mă face să îmi folosesc mîinile – dar e nevoie și de simț artistic, să poți găsi o cale creativă de a transforma o carte într-un obiect artistic. Nu cred totuși că sunt eu cel mai în măsură să spun ce este legătoria de carte… Ce știu însă sigur e că bookbinding nu e scrapbooking (am lăsat termenii în engleză pentru ca ideea să fie cît mai clară – n.e). Prefer să uit că acesta din urmă există”.

Unde

”Fac legătorie de carte într-un spațiu mai curînd improvizat, nu e un atelier propriu-zis. Îmi doresc ca nu peste multă vreme să am un studio în toată regula. Nu e ușor să trăiești din așa ceva în Rusia, unde nu se poate vorbi de existența unei comunități de legători. Sunt mai mulți astfel de meseriași, unii chiar profesioniști, dar nu există prea multe legături între ei. Într-adevăr, cei mai buni sunt reuniți într-o ghildă, dar aceasta nu prea comunică cu publicul, nici măcar nu organizează cursuri pentru începători. De fapt, astfel de cursuri lipsesc cu aproape cu desăvîrșire în Rusia.

Nici materialele de lucru nu sunt ieftine sau ușor de găsit. Pentru mine e mai simplu să comand hîrtie în Europa, iar uneltele de lucru, pe cele mai multe, tot așa, le-am comandat online și le-am cumpărat din lumea întreagă”.

De ce

În 2015, Stepan a cumpărat Ibookbinding.com, unul dintre cele mai citite și mai utile site-uri de informații despre legătoria de carte, în limba engleză. ”Am plătit destul de mult pentru site. Nu pot să spun suma, dar la momentul cumpărării m-am gîndit: cu banii ăștia îmi pot lua o mașină sau pot să încerc să dezvolt un proiect la care țin”.

Publică articole aproape zilnic, încearcă să creeze dezbateri, sa încurajeze schimbul de informații între cititori (care în marea majoritate sunt legători sau pasionați de acest domeniu). ”Site-ul îmi aduce un cîștig mic din publicitatea online și mai vin niște bani, ocazional, prin vînzarea de conținut (arhive cu tutoriale, spre exemplu).

Stepan mai organizează ocazional cursuri de legătorie de carte, unde vin de obicei 4-5 persoane, din domenii artistice (studenți la arte, fotografi), interesate mai ales de cum să îți faci un ”sketch book” sau un ”photo book”.

Cînd

”E un interes tot mai mare în Occident pentru legătoria de carte”, consideră Stepan Cijov. Asta pentru că, crede el, într-o epocă în care tot mai multe se petrec online, în care lucrurile se fac prin apăsarea unui buton, sunt totuși oameni care simt nevoia să își folosească propriile mîini, să își pună la lucru propria creativitate.

”Lucrurile acestea încep să se vadă deja și în Rusia. Eu cred că vor fi tot mai mulți oameni cu hobby-uri artistice, interesați totodată de tradiție. Nu e încă precum în țările occidentale, unde asigurarea unui nivel de trai decent se poate realiza ușor și unde ai timp mai mult pentru propriile pasiuni, dar cred că și la noi sunt și vor fi tot mai mulți oameni interesați să facă legătorie nu pentru a cîștiga bani, ci pentru a crea cadouri unice, personalizate, oameni interesați de carte ca un obiect de artă”.

Dialogul amical cu Stepan Cijov a avut loc în atelierul Arta Cărții al lui Mihai Vârtejaru, căruia îi mulțumesc și pe această cale pentru găzduire și amabilitate.

În încheiere, l-am rugat pe Stepan Cijov să ne prezinte cartea pe care a legat-o și la care ține cel mai mult. A ezitat puțin pînă s-a decis, dar în cele din urmă a spus că e vorba de șapte volume din seria Harry Potter, pe care le-a legat în primul an în care s-a apucat să învețe meseria. La aceste cărți (care se pot vedea în imaginile de mai jos) nu a renunțat încă.

View post on imgur.com