Legătorul generației Y

Într-o vreme dominată de tehnologia digitală, Stepan Cijov se regăsește prin intermediul unui meșteșug vechi.

Stepan Cijov este orice, numai un tehnofob nu. A studiat ingineria software la Universitatea Lomonosov din Moscova, a fost administrator de sistem, a încercat o vreme o afacere pe cont propriu cu ”board games” (care a falimentat între timp), acum este inginer de sistem, blogger pasionat. Însă privirea lui se aprinde cu adevărat mai ales atunci cînd începe să vorbească despre pasiunea sa din lumea analogică, ”reală”: legătoria de carte.

Stepan, cu care am stat de vorbă în ianuarie, la București, este administrator și creator de conținut la Ibookbinding.com, unul dintre cele mai importante site-uri de limbă engleză care furnizează informații și care totodată promovează legătoria de carte.

SONY DSC

Cine

Spune despre el, rîzînd, că e”pe un sfert român”și de aceea vine cam o dată pe an la București, unde are ceva rude. ”Bunica mea a studiat la Universitatea din Saratov și acolo l-a întîlnit pe bunicul meu, Nicolae Dinuţ. Amîndoi au venit în România prin anii 1950. Mama mea s-a născut în Uniunea Sovietică, însă și-a petrecut cam jumătate din viață în România. Și ea și-a cunoscut soțul, pe tatăl meu, în timpul studiilor, de data aceasta la Universitatea de Stat din Moscova”.

Cum

Acum vreo zece a vrut să facă un cadou unui prieten și să îi ofere o carte pe care și-o dorea și care trebuia recondiționată. ”Am vrut să fac singur asta, dar cum – evident – nu știam nimic despre legătorie am început să mă documentez. Unde altundeva decît pe internet? Am găsit mai multe tutoriale, așa am învățat cum se face”.

Treptat, treptat se îndrăgostește de legătoria de carte. ”Așadar, am învățat singur, dar la un moment dat am simțit nevoia să capet mai multe cunoștințe din lumea reală. Am lucrat ca ucenic în cea mai mare legătorie din Moscova, dar nu am stat acolo decît cîteva luni. În 2015 am făcut un salt, inclusiv la modul fizic, peste Ocean, și am ajuns în Statele Unite, la US Academy of Bookbinding (bookbindingacademy.org). Aici am stat trei săptămîni și am urmat un curs de ”box making”, cu Peter Geraty și unul de ”French bindery”, cu Don Glaister.

Dincolo de lucrurile importante pe care le-am învățat acolo, am rămas plăcut surprins să văd că și profesorii continuă să învețe, chiar după 20-25 de ani de practică. Eu unul cred că legătoria de carte e o meserie în care înveți continuu”.

Ce

”Eu cred că legătoria de carte e o artă. Desigur, presupune și abilități de tehnică manufacturieră – iar mie asta îmi place, că mă face să îmi folosesc mîinile – dar e nevoie și de simț artistic, să poți găsi o cale creativă de a transforma o carte într-un obiect artistic. Nu cred totuși că sunt eu cel mai în măsură să spun ce este legătoria de carte̷