O artă minoră?!

Sunt extrem de puține cărțile în limba română dedicate legătoriei de carte

a

După știința mea, ar fi doar vreo trei astfel de volume. Unul dintre ele, ”Tehnologia legătoriei”, a apărut în 1951, la Editura Tehnică  – și deși tributar într-o oarecare măsură ideologiei epocii (ex:  ”la alcătuirea acestui manual s’a folosit un bogat material documentar sovietic din publicațiile de specialitate”, se spune în introducere)  este o utilă introducere în această… meserie.

Sunt extrem de puține cărțile în limba română dedicate legătoriei de carte.

După știința mea, ar fi doar vreo trei astfel de volume. Unul dintre ele, ”Tehnologia legătoriei”, a apărut în 1951, la Editura Tehnică  – și deși tributar într-o oarecare măsură ideologiei epocii (ex:  ”la alcătuirea acestui manual s’a folosit un bogat material documentar sovietic din publicațiile de specialitate”, se spune în introducere)  este o utilă introducere în această… meserie.

Meserie? Sau meșteșug? Unii zic că de fapt este o artă, fie ea și una minoră.

Să vedem însă ce spune manualul: ”Legătoria este o ramură anexă a artelor grafice, care are ca obiect finisarea materialului imprimat, dând acestuia forma potrivită scopului în care urmează să fie întrebuințat (…) Odată cu trecerea timpului și înmulțirea necesităților, legătoria de cărți s’a împărțit în subramuri tot mai numeroase. Această subîmpărțire a avut ca rezultat un beneficiu considerabil pentru patronii exploatatori. (…)

Astăzi, legătoria e împărțită în cinci subramuri distincte (…)

Legătoria de cărți:

  • Legarea cărților în asortiment
  • Legarea cărților în serie
  • Legăturile de artă
  • Poleirea (ornamentarea)
  • Legarea registrelor de asortiment.

Finisarea:

  • Carnetărie
  • Broșuri
  • Reviste
  • Prelucrarea hârtiei pentru tipar și finisarea imprimatelor

Registăria

  • Registre legate în serie
  • Notesuri, agende legate în serie
  • Caiete legate în serie

Confecționarea

  • Caiete copertate și cartonate
  • Dosare, bibliorafturi, mape
  • Plicuri și papetărie

Galanteria

  • Caiete, tocuri, albume de lux
  • Garnituri de birou
  • Cadre montate în piele, catifea, etc.”

Și un ultim citat introductiv: ”Un legător de cărți cu o pregătire tehnică temeinică poate executa orice obiect separat, din orice subramură ar face parte. În mod obișnuit, însă, el se specialiează într’o anumită ramură, dat fiind modul de producție în industria grafică”.

Să mai spunem doar că volumul ”Tehnologia legătoriei”, ediția I,  are 284 pagini, dintre care 214 sunt cu ilustrații, plus o planșă (volumul pe care îl am eu nu are însă această planșă). Tiparul s-a efectuat la Atelierele Grafice București. Nu are autor, dar a apărut sub egida ”Direcțiunii generale a editurilor, industriei poligrafice, difuzării cărții și presei de pe lângă Consiliul de Miniștri”).

Citatele selectate mai sus respectă ortografia vremii.

Tehnologia legătoriei

Celelalte două cărți despre legătorie:
  • ”Manualul legătorului”, autori Nestor M.N și C. Radu, Editura Didactică și Pedagogică, 1970, 206 pag
  • ”Manual de restaurare a cărții vechi și a documentelor grafice”, de Florea Oprea, Editura MNLR, 2009

 

1 Comment O artă minoră?!

  1. Teodora

    Foarte interesant articolul. Nu cunosteam decat manualul de restaurare fiind publicat mai recent. Mi-ar placea sa pun mana pe un exemplar din „Manualul Legatorului” dar banuiesc ca nu-i usor de gasit.

    Reply

Lasă un răspuns către Teodora Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>