Pielea viitorului

În legătoria de carte de artă pielea este cea care îmbracă scoarța (coperta).

piele

Sunt nenumărate tipuri de piele, în mare acestea putînd fi împărțite în două categorii: piele naturală și piele sintetică.

Pielea naturală e cel mai adesea e cea provenită de la bovine, dar în practică pot fi folosite și de la multe alte animale (porc, capră etc), ba chiar a existat o tradiție, ocultă e drept, de a folosi pielea umană.
Despre tipurile de piele sintetică (artificială) ar fi de vorbit foarte mult, tipurile, calitatea și textura acestora evoluînd mult în ultimii ani. Într-o scurtă (și incompletă) trecere în revistă, ca și pentru a readuce la viață unele cuvinte uitate, să amintim cîteva din tipurile de piele folosite în legătorie: balacron, calico, ecru (neimpermeabilă), pluș, dril, creton, mătase, piele ecologică (poliuretan) etc.

Știința face acum ca viitorul pielei – inclusiv, se poate, a celei folosite în legătorie – să fie unul nou, reinventat. Mai exact, firma Modern Meadow a lansat recent Zoa, primul brand de piele fabricată prin intermediul biotehnologiei. Ar urma ca noul material să se găsească pe piață în următorii doi ani.

Principala componentă a pielii este colagenul, care îi conferă rezistență și elasticitate, se arată într-un articol The Economist. El se compune din lanțuri lungi de aminoacizi, înfășurate în trei straturi pentru a forma triple-helici care, la rîndul lor, sunt înfășurate împreună pentru a forma fibre. Atît sinteza lanțurilor inițiale de aminoacizi, cît și înfășurarea lor ulterioară, este controlată de celule specializate, numite fibroblaste.

Cercetătorii de la Modern Meadow au modificat genetic o tulpină de drojdie, astfel încît să producă o moleculă identică cu colagenul bovin. Ulterior, grație unor alte inovații, care nu au fost făcute publice, aceste molecule se împletesc în lanțuri și astfel se obțin foi de piele. Acestea sunt, practic, cultivate în bazine în care se dezvoltă drojdia de bază.

Ulterior, materialul se poate vopsi, finisa sau auri prin procedeele clasice.

pi

Potrivit lui Dave Williamson, directorul departamentului de tehnologie al companiei, acest proces a fost conceput astfel încât să poată fi adaptat cu usurință pentru utilizarea în industriile deja existente. De asemenea, s-a avut în vedere și posibilitatea producerii colagenului în instalații centrale mari și apoi transportul său în fabrici și tăbăcării pentru prelucrare.

În ceea ce privește costurile, noul material va fi competitiv cu pielea naturală, spun realizatorii săi.

Și acum puțină istorie a pielii și prelucrării sale, folosind ca sursă tot informațiile din articolul The Economist. Pielea este, probabil, folosită de oameni de sute de mii ani. Deși cel mai vechi articol din piele, descoperit pînă acum, este un pantof găsit într-o peșteră din Armenia, datînd din urmă cu vreo 5.500 de ani, utilizarea acestui material are sigur o istorie mai lungă. Picturi din mormintele egiptene, de acum 7.000 de ani, dovedesc că pielea era utilizată pentru fabricarea de încălțăminte, găleți sau echipamente militare.

Prelucrarea pielii nu e deloc ușoară. Pentru a putea fi folosită, pielea trebuia să treacă prin procese deloc plăcute și nici prietenoase cu mediul. În Londra secolului XVIII, bunăoară, a fost declarat ilegal procedeul de preparare a pieilor care implica tratarea lor, după o putrezire parțială, cu var și urină. Pentru a deveni suple, erau apoi „frecate” cu fecale de cîine. Evident că procesul genera mirosuri pestilențiale.

În timpurile moderne, materiile organice generatoare de mirosuri neplăcute au fost înlocuite cu substanțe chimice, precum săruri de crom sau sodă caustică. Dar procesul rămîne oricum poluant și destul de costisitor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>