Primul meu ebook reader

Când Macarie nu e nimic mai mult decât un gadget cool.

Macarie

Am ezitat destul de multă vreme înainte de a lua decizia de a-l cumpăra. Nu sunt un cititor tradițional – taliban, adică nu cred că o carte se poate citi doar pe hârtie. Desigur, iubesc  în continuare formatul tradițional de carte, hârtia pe care e tipărită, dar sunt și curios cu măsură.

Așa că am decis să îmi cumpăr un book-reader. Prima mea cerință a fost clară: să nu fie Kindle, asta pentru că vroiam să citesc și cărți ale editurilor românești.

Am întrebat în dreapta și stânga și pe baza recomandărilor primite am decis să îmi achiziționez un Sony PRS T3 (să știți că acum, când scriu, a trebuit să caut ceva vreme pe google pentru a-mi aminti denumirea exactă a modelului).

Desigur, am primit multe sfaturi despre amănuntele la care trebuie să fiu atent: lumina, dimensiunea literelor, marginea paginilor, distanța dintre rânduri, să fie paperwhite (sau nu? Căci nu mai știu exact) etc. Am ascultat sfaturile, dar nu am stat să caut prea mult: a rămas Sony PRS T3.

Încă înainte de a-l primi (l-am cumpărat din Germania) am știut prea bine că trebuie să îi găsesc un nume. Înlănțuirea asta de litere, P,R, S, T, plus cifra, sună atât de aseptic și impersonal… Din prima am știut cum o să-l cheme: Macarie. Da, de la numele primului meșter tipograf din Țara Românească.

Habar nu am dacă Macarie e un gadget cool, dar mie mi-a plăcut de el din prima. Suficient de mic (sau de mare?), plăcut la atingere (deși nu mă omor după chestii din plastic), cu un ecran mare (sau suficient de mic?), ușor, sobru….

Cu toate că întâlnirea noastră a debutat sub bune auspicii, până în clipa de față nu am dezvoltat un atașament bolnăvicios față de el. Nu îl țin la capul patului, nu dorm cu el, nu îl port peste tot cu mine. Nu, doar își are locul lui printre con-surorile sale de hârtie, împrăștiate prin casă.

Îl iau la ”răsfoit” doar când plec la drum lung. Îmi place ca în astfel de momente, pe lângă o carte tipărită pe hârtie, un carnet de notițe, să îl am cu mine și pe Macarie. Citesc cu plăcere din book reader, deși trebuie să recunosc că trebuie să fiu atent unde îl pun, cum să fac să nu îmi scape pe jos, să nu uit să îl încarc (sau cel puțin să am cu mine cablul de legătură). Dar repet, experiența lecturii pe dispozitiv electronic este una mai agreabilă decât credeam la început. Cărțile, conținutul lor de fapt, sunt bine transpuse prin intermediul acestui obiect numit e-reader (sau cititor electronic, dacă vreți).

Dacă relația cu Macarie a fost și este una pozitivă, iar plăcerea lecturii nu a scăzut, am avut în schimb serioase probleme tehnice până am cumpărat/descărcat prima carte. Trebuie să recunosc că nu sunt eu un as al tehnicii, dar nici chiar un computer-illiterate…  Însă mi-a mai apărut un fir de păr alb până am rezolvat această problemă a achiziției primei cărți.

Pe scurt, povestea arată cam așa. Am zis să cumpăr o carte de pe Elefant.ro. Am intrat pe site. Am citit cu atenție toate instrucțiunile. Le-am urmat cu atenție. Cu mare atenție, chiar. Nu a mers însă. Nervi, mesaje pe email către ”elefanți”, așteptare lungă. A trecut o seară și o dimineață. Primesc mesaj de răspuns. O să fiu contactat de specialistul lor. Primesc telefon. A fost, din fericire, o discuție clară, simplă, lămuritoare. Oamenii nu aveau instalat nu știu ce care ar fi permis lui Macarie (model nou, mai puțin folosit încă în România) să ”primească” și să ”afișeze” cartea dorită. Încă vreo oră de așteptare. S-a rezolvat în cele din urmă.

Acum, după ce între timp am mai cumpărat vreo câteva cărți și pot spune că lucrurile merg totuși bine, nu pot totuși să nu remarc că pașii inițiali sunt cam mulți și cam complicați pentru un novice ca mine. Dar totul e bine când se termină cu bine. Între timp, în așteptarea momentului când lucrurile se vor mai simplifica din punct de vedere tehnic (mi-aș dori, spre exemplu, să poți citi pe un același book-reader orice format) și când cărțile în format electronic din România se vor mai ieftini, încerc să mă bucur cât mai mult de lectură.

*******

Cred totuși că merită spuse câteva lucruri despre Macarie, tipograful căruia și sârbii şi românii îi datorează primele tipărituri cu caractere chirilice.  Despre el se ştiu, din păcate, prea puţine informaţii. Ieromonah de origine sârbă, a trăit destul de mult (cca 1450-1455, cca 1521/după 1528) și a locuit în Principatul de Zeta (astăzi Muntenegru), pe vremea principilor Ivan Crnojevici şi Juraj Crnojevici (1490-1496).

M2Din desele sale călătorii în Veneția vecină, Juraj Crnojevici, însoţit adeseori de Macarie, s-a întors cu o tiparniţă. În Italia, spre sfârşitul secolului al XV-lea, existau zeci de tiparniţe şi fabrici de hârtie, se publicau textele autorilor clasici în latină şi greacă.

Maşinăria a fost instalată la 20 de kilometri de Cetinje (capitala Principatului de Zeta), într-o mănăstire ctitorită de Ivan Crnojevici. Preocupat de astronomie şi geometrie, după modelul principilor renascentişti, Juraj Crnojevici l-a îndemnat pe Macarie să tipărească şi cărţi sfinte.

În 1496, turcii au cucerit Zeta. Cu tot cu „sacul de buchii” al tiparniţei, Macarie s-a refugiat la Veneţia, apoi în Valahia. Voievodul muntean Radu cel Mare (1495-1508) trebuie să-l fi primit cu braţele deschise. La curtea domnească de la Târgovişte se oploşiseră şi alţi sârbi.

Preocupat să reorganizeze biserica la nord de Dunăre, domnitorul muntean l-a îndemnat pe Macarie să tipărească volume religioase. La 1508, în limba slavonă, este tipărită prima carte din Ţările Române, „Liturghierul lui Macarie”. Exemplare din această carte se păstrează la Biblioteca Academiei Române, la Biblioteca Naţională şi la Biblioteca Mitropoliei Ortodoxe din Sibiu.

Spre sfârşitul vieţii, Macarie a trăit la Mănăstirea Hilandar, de pe Muntele Athos. A plecat din Ţările Române, la fel de enigmatic cum a sosit.

 

O variantă a acestui text a fost publicată și pe bookreader.ro. Ilustrațiile sunt preluate de pe Tipărituri Românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>