Tipar samizdat

O mărturie despre tiparul clandestin (samizdat), făcut în numele credinței, în Basarabia regimului comunist.

t1

”Țin în mână o cărțulie samizdat, cuvânt din rusă care nu știu dacă se traduce în altă limbă. Pentru tipărirea și difuzarea unor astfel de cărți în URSS primeai de la 4 la 6 ani de închisoare”, spune  Veaceslav Ioniță, doctor în economie și expert în politici economice la organizația IDIS ”Viitorul” din Chișinău.

”Este o carte religioasă. Se scria de mână cu cerneală. [Mai exact], cineva cu scris citeț scria pe foaie textul, cu cerneală albastră. Apoi fila se apăsa pe o plastină cu mare atenție. Literele rămâneau pe plastină în oglindă. Apoi se lua o foaie curată și se punea atent pe plastină. Textul se copia pe foaie. Primele 10-15 ieșeau bine. Apoi calitatea scădea simțitor. După aceasta, cineva cu stiloul adăuga liniile care se vedeau prost. Asta de regulă la copiile cu nr. 15-20”.

Procedeul descris mai sus are logică tipografică, dacă se poate spune așa. Nu îmi este clar însă ce material se folosea, ce este această ”plastină”. În limba rusă, ”plastinka” desemnează o placă subțire de plastic. Probabil această plastină era un plastic peste care era un strat subțire de ceva gelatinos, care se putea inscripționa manual.

t2

Dincolo de toate acestea, mai importantă rămîne însă povestea cărților și a credinței care le-a dat naștere.

Să nu uităm contextul. E vorba de Moldova sovietică a anilor 1980. Pentru multiplicarea sau tipărirea de literatură clandestină (samizdat), dacă erai prins, puteai primi atunci 4-6 ani de închisoare. Există chiar un grup de tineri (moldoveni, ruși, ucraineni, kazahi) în acele vremuri au tipărit ilegal o Evanghelie și care au ajuns la pușcărie pentru acest lucru. Dar asta e o altă poveste.

Să revenim la cea a dlui Veaceslav Ioniță. ”Mama, în tinerețea ei, a scris foarte multe astfel de cărți. Ei i-a mers. Nu a fost prinsă. Fratelui ei mai mare nu i-a mers. A primit patru ani de închisoare. În anii 1990 a fost reabilitat și declarat deținut politic.

Țin minte foarte bine acele vremuri. Mergeam cu mama să-l vizităm la închisoare și chiar dacă eram mic știam că este condamnat pentru credința lui în Dumnezeu și că suferă pe nedrept. Ce-i drept, la școală, copiii îmi spuneau că unchiul meu a fost arestat deoarece era spion american. Erau vremuri vesele. Greu îmi era să le explic că suferă pentru Credință”.

Istoria opresiunii religioase are o mai lungă istorie în Basarabia. Acum mai bine de 67 de ani, pe 1 aprilie 1951, a avut loc cel de-al treilea şi ultimul val de deportări în masă din fosta republică sovietică. Operaţiunea, numită „Sever”, adică „Nord”, după destinaţia dislocării, a avut loc concomitent în Moldova, Ucraina, Belarus şi în Ţările Baltice şi i-a vizat, exclusiv, pe membrii organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova”.

750 de familii din 14 raioane din nordul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM) au fost încărcate în vagoane de marfă şi duse în Siberia, toate averile lor fiind confiscate. În URSS, milioane de oameni au fost deportaţi pentru apartenenţa la o anumită categorie, etnică sau de clasă, și numai Martorii lui Iehova – ca grup religios.

Reportajul de mai jos, realizat de către Eugenia Pogor de la Radio Europa Liberă, e una din puținele mărturii recente pe acest subiect. La minutul 8:50 al filmului puteți vedea cîteva din ustensilele cu care credincioșii acestui cult își tipăreau și legau clandestin cărțile religioase. E vorba de o ”presă de multiplicare dublă”, de ”un cusător de cărți” și ”un cuțit de tăiat”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>